Create your own Free Website! 1500 Templates, Galleries, Widgets, File Manager, Website Submission and much more!
Oferte paste 2013

Oferte paste 2013 romania  Pe Oltul Superior, la ieşirea dinspre sud a Depresiunii Ciuc, Oltul taie Defileul de la Tuşnad, lung de 5 km, între masivele Pilişca şi Ciomadu Mare, adâncit în andezite. Prezenţa celor două masive, a defileului şi a zăcămintelor hidrominerale au concurat la dezvoltarea unei staţiuni balneoturistice cu valenţe complexe – Băile Tuşnad. Defileul Racoş marchează trecerea de la Depresiunea Braşov către Depresiunea submontană a Transilvaniei, marcând şi finalul cursului superior al Oltului. În cuprinsul acestuia este prezent şi un obiectiv morfologico-peisagistic, determinat de întărirea pe verticală, sub formă columnară, de origine bazaltoidă – Coloanele de bazalt de la Racoş.

În curbura externă se impun Defileul Buzăului, situat între Munţii Siriu şi Podu Calului, cu
versanţi înclinaţi şi accidentaţi şi având şi sectoare de chei tipice, săpate în gresiile de Siriu. Defileul
Văii Prahovei este situat la sud de Predeal şi face limita între două regiuni carpatice majore
(Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali) şi desparte Munţii Bucegi de Gârbova. În cadrul acestora
se remarcă Depresiunea Sinaia, iar în aval de aceasta se impune sectorul de maximă îngustare de la
Posada, tăiat în marno-calcare şi gresii de Sinaia, cu versanţi abrupţi, albia minoră a Prahovei, cu
praguri şi repezişuri, cu şoseaua Europa 60 modernizată şi suspendată la mare înălţime pe versantul
stâng al Prahovei. Aceasta este de altfel calea de acces principală, prin cale ferată şi şosea, cea mai
intens circulată, făcând legătura între sudul ţării cu Transilvania, dar şi cu cea mai complex
amenajată regiune turistică montană din România.

Oferte paste  Carpaţii Meridionali, caracterizaţi prin masivitate şi altitudine, sunt totuşi fragmentaţi şi străbătuţi total sau parţial de câteva defilee cu o morfologie şi fizionomie complexă. Defileul Oltului este cea mai importantă vale transversală carpatică. Se desfăşoară între Turnu Roşu şi Cozia, pe o lungime de 58 km. Prezintă la extremităţi două sectoare de îngustare, despărţite de o depresiune tipic intracarpatică. În partea nordică se găseşte sectorul îngust de defileu dintre Boiţa şi Câineni, de 17 km. La extremitatea sudică este sectorul de îngustare al Coziei, lung de 16 km, între Munţii Căpăţânii şi Cozia. Între cele două se situează Depresiunea Ţara Loviştei, puternic antropizată. Străpungerea şi adâncirea văii Oltului în sectorul carpatic a realizat un contrast morfopeisagistic deosebit, cu albie îngustă, de câteva sute de metri, cu pereţi abrupţi, de 400 – 500 m şi cu amenajări hidroenergetice în sectorul defielului. Ca şi în cazul Cheilor Bicazului, defileul este străbătut de o şosea modernizată, de importanţă internaţională E68 (parte din viitoarea autostradă şi magistrală europeană 4) şi o cale ferată. Importanţa turistică a defileului şi zonei limitrofe este dublată şi de prezenţa a numeroase obiective turistice cultural-istorice (în nord cele legate de zona Sibiului şi Turnu Roşu, iar în sud Mănăstirea Cozia şi castrul roman Arutella).

Importantă este, de asemenea, amenajarea complexă balneoturistică din Subcarpaţii Vâlcii,
cuprinzând patru staţiuni de importanţă naţională, totalizând aproape 20 000 locuri. În partea
vestică, Jiul a realizat, de asemenea, o străpungere de mari dimensiuni între Vâlceu şi Parâng, pe o
lungime de 33 km. s-a format astfel una dintre cele mai spectaculoase sectoare de văi carpatice,
Defileul Lainici sau Bumbeşti Livezeni, adâncit în formaţiuni metamorfice şi granite vechi.

 

Oferte paste 2013  În Munţii Cernei, pe cursul inferior al văii Cernei, s-a dezvoltat defileul cu acelaşi nume, lung de 40 km, adâncit în calcare şi formaţiuni cristaline, ca urmare a nivelului de bază impus de Dunăre în perioada formării Defileului. Se remarcă printr-o succesiune de îngustări, cum sunt Cheile Corcoaiei, tăiate în calcare, în amonte de Băile Herculane, alternând cu sectoare depresionare (Depresiunea Cerna). În aval de aceasta, s-au format alte două sectoare de îngustare, printre care se remarcă Cheile Ogaşu Ursului. Carpaţii Occidentali prezintă, pe sectoarele montane ale râurilor, câteva defilee: Defileul Crişului Repede, între Bologa şi Vadu Crişului, cu porţiuni de lărgiri şi îngustări, precum cel de la Vadu Crişului şi având în versanţi peşteri de mare extindere: Peştera Vântului, la Şuncuiuş, Peştera Vadu Crişului, Peştera cu Apă, Peştera de la Casa Zmeului. În partea sud-vestică, Defileul Arieşului desparte Muntele Mare de Munţii Trascăului, între Poşaga, în amonte şi Moldoveneşti, în aval.

Oferte paste 2013 romania 

Se mai remarcă, în Munţii Apuseni, Defileul de pe Crişul Negru, iar în cadrului Jugului
Intracarpatic, Defileul Şomeşului, cu două sectoare de îngustare la extremităţi (Turbuţa – Jibou şi
Ţicău).
Defileul Dunării de la Porţile de fier se desfăşoară între Baziaş şi Gura Văii. Este una dintre
cele mai reprezentative străpungeri montane din Europa. S-a dezvoltat între Munţii Banatului
(Locvei şi Almăj), Mehedinţi şi Balcanii Nordici (Dalnianska Planina). Este format dintr-o
succesiune de compartimente, îngustări şi depresiuni care sunt ocupate astăzi, în mare parte în
treimea inferioară, de lacul de acumulare: sectorul de îngustare dintre Valea Nerei şi Valea Rila,
urmat de Depresiunea Moldova Veche; îngustarea Pescari-Alibeg, continuată de Depresiunea
Dubova; îngustarea Berzasca-Gubeni continuată cu depresiunea dintre Gubeni şi Plavişeviţa.
Urmează unul dintre cele mai impunătoare sectoare ale defileului, sectorul Cazanelor, cu vale
îngustă de tip canion, adâncite în calcare jurasice şi triasice. Acesta este format din Cazanele Mari,
cu versanţi abrupţi, cu afluenţi care prezintă la vărsare sectoare de chei înguste, cu peşteri în versant
(Cheile Ponicovei şi Peştera de la Gura Ponicovei), urmate de Cazanele Mici, între Ogradena şi
Orşova. Defileul Dunării se încheie cu Porţile de Fier, lungi de 5 km, cel mai lung defileu din
regiunea carpatică. La ieşirea din aval se găseşte barajul de la Porţile de Fier cu cele două centrale şi
cele două ecluze, care ridică apele Dunării, pe o suprafaţă lacustră cu 30 m, deasupra nivelului
iniţial al Dunării. Diversitatea peisagistică iniţială, a nivelului Dunării, a fost accentuată şi mai mult
odată cu consltruirea barajului şi apariţia lacului de acumulare. La acestea se adaugă aşezările de pe
ambii versanţi, între care oraşul Orşova a trebuit mutat mai sus pe locul satului Jupa. De asemenea
în sectorul defileului există şi vestigii istorice, precum restul din podul construit de Apolodor din
Damasc, apoi Tabula Traiana şi urme din şoseaua romană de pe malul drept, înălţată ca urmare a
formării lacului, precum şi infrastructura rutieră modernizată şi adaptată noilor condiţii.

Oferte paste 

Clima şi elementele componente, influenţate de poziţia ţării pe Glob şi Continent, care
impun principalele atribute de climă temperată şi continentală sunt nuanţate de configuraţia majoră
a reliefului de cele trei trepte (câmpie, deal, munte), dar şi de configuraţia de detaliu, expoziţia
versanţilor, înclinarea, forma şi orientarea culmilor. La acestea se adaugă învelişul vegetal, în
special vegetaţia forestieră. Toate acestea influenţează şi detaliază clima, care acţionează la rândul
său asupra organismului uman. De factorii climatici, cu impact bioclimatic (temperatură,
precipitaţii, umiditate, vânturi, durată de strălucire, compoziţia atmosferei, radiaţii solare) depinde
pretabilitatea unei regiuni sau staţiuni turistice la cură, la activităţi de recreere, la practicarea unor
sporturi de sezon, etc. De impactul organism – bioclimă depinde modul de tratare sau prevenire a
unor afecţiuni prin aero sau helioterapie.
Anumite caracteristici bilclimatice sunt specifice pentru fiecare etaj sau nuanţă climatică, iar
în formele de terapie climatică se implică, în principal, trei factori: termic, dinamic (vântul), hidric
(umezeala aerului).

Oferte paste 2013 

Indicii bioclimatici. În aeroterapie, ca formă de cură prin contact direct al
organismului cu elementele amintite, se realizează băi de aer sau plimbări în aer liber. Pentru
aceasta, sunt necesare anumite condiţii în care factorul termic şi aeroionizarea se impun. Prin
factorul termic, în cazul terapiei climatice, se înţelege temperatura echivalent efectivă – T0E.E., care
redă organismului o anumită senzaţie termică, sub influenţa simultană a umidităţii şi mişcării
aerului (Teodoreanu Elena, 1984). Foarte important pentru reacţia organismului la factorul termic,
în anumite condiţii de umezeală şi vânt, este confortul termic. Acesta se leagă de proprietatea
organismului de a-şi menţine termperatura constantă chiar în limite largi ale temperaturii mediului,
exterior organismului. Această menţinere (homeotermia) se face prin cedare de căldură sau prin
acumulare în funcţie de temperatura mediului în momentul respectiv. S-a constatat că într-o zonă
foarte îngustă a scalei termice a atmosferei, un organism sănătos în repaos şi uşor îmbrăcat, nici nu
pierde, nici nu acumulează căldură. Acest interval, numit zonă neutră sau indiferentă termic, crează
organismului senzaţia de confort termic şi este cuprins între 16,8 – 20,6 T0.E.E. În acest caz, T0.E.E.
nu este egală cu temperatura măsurată (cuantificată) a mediului extern, ci este un indice echivalat şi
legat de senzaţia termică resimţită de organism în anumite condiţii de încălzire, de umiditate şi
curenţi de aer.

Oferte paste 2013 romania 

Sub 16,8 T0.E.E. se înregistrează inconfort prin răcire, iar peste 20,6 T0.E.E. se manifestă
inconfort termic prin încălzire.
În relaţia temperatură – umezeală, atât la temperaturi ridicate, cât şi la temperaturi foarte
scăzute şi când umezeala relativă este mare, confortul termic este scăzut.
În relaţia temperatură – circulaţia atmosferică – vânt, la temperaturi scăzute, vântul
diminuează şi mai mult confortul termic şi amplifică senzaţia de frig, iar la temperaturi ridicate,
vântul reduce temperatura, crescând senzaţia de confort termic.
În condiţiile de adăpost, pragul de confort se modifică, oscilând între 17,5 şi 24 T0.E.E.

Oferte paste 2013 

Analizând raportul temperatură – umezeală – vânt, în luna iulie, la ora 13, pe o perioadă mai
lungă de ani, s-a ajuns la următoarele constatări: cel mai mare număr de zile cu confort termic
(medie multianuală) s-a înregistrat în zona de dealuri la altitudini cuprinse între 300 – 700 m, peste
10 zile. În regiunea de câmpie, numărul de zile cu confort termic scade sub 10. La peste 1500 m, în
regiunea de munţi mijlocii şi înalţi, un om îmbrăcat uşor şi în repaos, nu mai resimte senzaţia de
confort termic. Totuşi, în condiţii locale specifice, de versanţi puternic însoriţi şi la adăpost de vânt,
se înregistrează totuşi, în luna iulie, una, două zile de confort termic (fig.2).
Numărul mediu de zile cu disconfort termic, prin încălzire, depăşeşte 15 zile în sudul
Câmpiei Române şi în sud-est, în Bărăgan. Disconfortul este şi mai accentuat, în condiţii de microclimat urban, mai ales în capitala ţării, Bucureşti, şi se datorează supraîncălzirii, ca urmare a 

acumulării căldurii în clădiri şi suprafeţe asfaltate. Pe litoralul Mării Negre, numărul de zile cu
disconfort termic prin încălzire este mai mic de 10. La altitudini de 500 -–600 m, acest indicator
ajunge la 5, iar la peste 900 m altitudine, nu se înregistrează zile cu disconfort termic prin încălzire.
Fig. 2. Zonarea altitudinală a confortului termic – nr. zile în luna iulie (după Teodoreanu Elena, 1984)
Numărul mediu de zile cu disconfort termic prin răcire ajunge la cinci zile până la 500 m altitudine; 10 zile
între 500 – 1000 m altitudine, 15 zile între 1000 şi 1500 m şi 25 zile între 1500 şi 1800 m. La peste 1800 m
altitudine, întreaga lună iulie se caracterizează prin disconfort termic prin răcire.
Vântul se implică în modificarea indicelui de confort termic. Astfel, s-a constatat că la
viteze mai mari de 3,5 m / s, organismul uman resimte disconfort, chiar dacă T.E.E. se situează
între limitele de confort. Ca urmare a acestui efect, s-a estimat numărul de zile cu confort şi
disconfort, prin răcire sau încălzire în condiţii de adăpost de vânt. Astfel, numărul de zile cu
confort scade la jumătate în Câmpia Română şi valea Dunării, deoarece vara, manifestarea
acestuia se reduce la minimum. Pe plajă, în condiţii de adăpost de vânt, numărul de zile cu
confort termic creşte, ajungând la 14 zile la Sulina faţă de 7 zile, cât se înregistrează în condiţii de
oscilaţie atmosferice.
Zilele cu confort termic apar începând din aprilie, în regiunea de câmpie, în luna mai, în
regiunea litoralului şi a dealurilor joase, în luna iunie – septembrie, până la 1500 m altitudine.
Maximul de zile cu confort este în lunile iulie şi august. Toamna, confortul termic încetează în
octombrie în câmpie, iar în regiunea litorală, în noiembrie.
Stresul bioclimatic este format din două componente: stresul cutanat şi stresul pulmonar. Cei
doi indici

tags: oferte paste 2013 romania oferte paste oferte paste 2013